Lansare "Şcoala specială" Club A

Poezia deficientelor

- Saptamana trecuta, in Club A, fondul sonor era un fel de muzica experimentala, pentru cei care nu stiu ca, de fapt, e o prelucrare audio a "performantei" Veronicai, eleva la Scoala Speciala.

Sunt mai multe muzici, sunt si desene, e si poezie. Evenimentul? Lansarea unui volum de poezie, "Scoala Speciala" de Viviana Musa, in proiectul "no name" al unui cristian (concept editorial "underground", cartulii scoase la imprimanta si capsate manual, distribuite gratuit). Viviana Musa a terminat psihologia si are un masterat in "Terapie si recuperare in psihopedagogia speciala". Pe cand era studenta, a lucrat timp de doi ani la aceasta scoala speciala, denumire in spatele careia se ascunde realitatea copiilor cu deficiente psihice si fizice (multi dintre ei, autisti), izolati intr-o institutie-internat intr-un sat, Tancabesti, la o ora si jumatate cu rata de Bucuresti. "Sa lucrez la scoala Speciala a fost un fel de expeditie la capatul lumii", spune Viviana. "Doi ani de rezistenta in conditii extreme. Am incercat sa am un contact autentic cu ceea ce traiau acei copii: depresie, frici inimaginabile, disperarea abandonului. Totodata am simtit violent si propriile mele reactii: pe de o parte furia la intalnirea cu atat de multa nedreptate, neputinta de a schimba concret lucrurile, tristetea, dar si dorinta de a-i intelege si de a le oferi pe cat posibil experienta <>. (...) Eu selectez si traduc ceea ce acei copii transmiteau. Nu am facut asa, cum s-a spus, un <> poetic. Nu am programat acest fapt. Fac descrierea unei lumi pe care o cunosteam. Am imprumutat limbajul acelei lumi in <> careia credeam". Pe langa cele doua carti ale lui Matei Calinescu ("Portretul lui M.", "Tu: elegii si inventii"), nascute din propria sa experienta de tata, "Scoala Speciala" e singura abordare artistica a autismului: "Poezia mea e un mod de a face inca ceva concret cu acea experienta. Am dobandit convingerea ca un pic de bine e mai bun decat nimic, crede autoarea. Scoala speciala s-a scris cumva singura, pentru ca la 5 ani de la plecarea mea de acolo inca mai pot sa-mi amintesc distinct vocile copiilor". Poeziile (care vor aparea, anul acesta, si intr-un alt volum, la Editura Trei) ii sunt dedicate "doamnei Jeni" (Eugenia Streche), de 22 de ani invatator-educator la Scoala Speciala, si ea un om care incearca sa le redea acelor copii o viata buna.

Iulia POPOVICI

ZIUA, Nr. 4162 de marti, 19 februarie 2008